Chocolates and dreams

Chocolates and dreams

24 April 2017

Jurnal gradina 2017


Nu am experienta cu gradinaritul. Sunt de la bloc de la oras, sotul la fel asa ca avem experienta zero.
La lipsa noastra de experienta se adauga solul prost si problemele mele de sanatate care ma impiedica sa ma dedic 100% activitatii de gradinarie asa ca productia de anul trecut nu a fost una stralucita.


Ce am facut anul asta ca sa remediem problema solului:

- am folosit compost maturat (din resturi si gainat), nu a fost o cantitate mare dar tot mai bine decat nimic.
Compostul a avut o consistenta foarte buna. L-am facut foarte simplu cum se facea in satul bunicilor mei, aruncate resturile intr-o gramada care se uda si intoarce periodic.
Metoda asta de compost nu mi se pare ideala (mai cu seama ca se duc gainile si zgrama pe acolo printre resturi) asa ca o sa imi faca sotul doua cutii din lemn pentru compost.

-am folosit balega maturata de vaca (cantitate cat un sac de rafie)

-am folosit 6 saci mari cu pamant, 1 sac fiind echivalentul aprox al unui sac de pamant gradinarit de 100L, deci 600L pamant bun.

-sapat cu motosapa de 3 ori
Anul trecut a sapat sotul manual dar pamantul tot parca era din piatra si abia acum dupa sapatul cu motosapa s-a aerat si pufosit.

Anul trecut nu am stropit cu nimic plantele si rosiile au cam suferit.
Anul asta voi folosi remedii naturale pt a proteja plantele cum ar fi solutia cu lapte. Sunt foarte curioasa daca solutia cu lapte va functiona, daca nu va functiona voi apela la ceai de patrunjel sau macerat de usturoi.
Ca ingrasamant voi face ceai de balega de vaca si/sau solutie din melasa neagra si/sau ceai de urzici+tataneasa.

Inca ma gandesc daca sa pun mulci la plante.
Initial mi-am dorit sa fac straturi inaltate dar citind am invatat ca nu sunt ideale pentru zonele aride si cum aici vara este arida am plantat normal in gradina.
Am pus aracii de sustinre odata cu plantele si semintele ca sa nu ranesc radacinile mai tarziu.
Dintre rosiile cherry doua cuiburi le voi urca pe araci iar restul le voi lasa se creasca si sa se intinda pe orizontala la sol.

Sper ca anul asta sa avem rezultate mai bune. Am muncit mult si obosit si mai mult si mi-ar parea rau de oboseala si investitie (pamantul, motosapa) sa nu avem productie buna.
Sotul insa este optimist, considera ca in cazul in care nu avem productie buna, la anul va fi si mai bine pentru ca prindem mai multa experienta si pamantul va fi si mai bun dupa saparea asta in profunzime.







21 April 2017

Jurnal 21 Aprilie 2017

Nu am mai scris pe blog de anul trecut, nu am avut un motiv anume sa lipsesc, pur si simplu am simtit nevoia de o pauza. Acum incerc timid o revenire.

In tot rastimpul asta nu s-a intamplat nimic grav cu exceptia unui episod dureros care a avut loc in Decembrie.
Am avut o gaina closca care a scos puisori din toate ouale si una dintre catele a omorat closca si un puisor. Am fost foarte trista pentru ca era gaina mea preferata si au trebuit sa treaca cateva saptamani ca sa imi revin din suparare.
Uneori as vrea sa nu pun totul asa de mult la suflet dar daca pana acum nu m-am schimbat nici de acum inainte nu cred ca se va mai intampla.

Iarna asta a fost cea mai rece iarna de cand sunt aici. Intr-o zi m-am trezit si am vazut ca afara fulguia! O supriza tare placuta pentru mine. Am iesit imediat afara sa ma bucur de fulguiala dar pana sa ma dumiresc eu mai bine a stat ninsoarea.

Tot cu problemele cronice de sanatate dar parca sa zic ca in sfarsit incep sa vad si semne mai bune.
M-a ajutat mult apa calduta cu suc de lamaie si un praf de pudra de cayenne bauta pe stomacul gol urmata de o lingurita de seminte de armurariu (ciulinul laptelui).
Cu enegia inca sunt la pamant dar din cand in cand am si episoade cand am mai multa forta in mine si asta imi da curaj insa trebuie sa ma cocolosesc foarte mult, sa ma feresc de frig, sa ma feresc de mancare procesata, sa ma feresc de emotii, sa ma feresc de efort ori altfel ajung sa zac zile in sir cu dureri fizice si epuizare de uneori simt ca mi-e greu si obosesc si doar respirand.

La sfarsitul lui Octombrie am luat inca 10 gainuse. Au fost gaini de baterie, foarte docile comparativ cu cele libere. S-au acomodat rapid la noi si se bucura de libertate. Una dintre ele a cazut de cateva zile closca. Doua dintre gaini au disparut de cateva zile. Ma gandesc ca una din cele disparute a cazut si ea closca unde isi facuse cuibul dar cealalta nu stiu ce a patit. Imi e teama sa nu o fi luat-o uliul sau soimul, habar n-am sa fac diferenta, dar cert e ca sunt pasari rapitoare aici langa noi si mereu le vad zburand pe aproape. Vecinii ne-au spus ca nu prea se baga la gaini mari ci mai degraba fura puisori. Inima imi spune ca nu au patit nimic gainile care lipsesc. Am cautat cuibul dar e ca si cum as cauta un ac intr-o claie de fan, sunt prea multe livezi de jur imprejur si buruieni inalte cat mine crescute printre maslini incat nu pot gasi cuibul.
Cei zece puisori ramasi de la gaina omorata de catea au crescut marisori si sunt obraznici foc. Vin mereu pe veranda si isi fac nevoile aici si le place sa doarma in lamai.


Initial am luat gainile pentru oua dar cu o noua closca si alti puisori pe drum vom avea prea multe gaini si va trebui sa si sacrific din ele.
Imi e usor sa zic lucrul asta pentru ca eventualul sacrificiu e departe si mi-e comod sa vorbesc dar nu stiu daca voi putea trece prin asa ceva. Imi tot spun ca asta e mersul lumii, ca asa au trait bunicii mei, ca si carnea pe care o cumpar de la magazin a fost candva un animalut viu, ca cel putin gainile mele cresc libere si fericite si nu in conditii inumane dar nu stiu daca vorbele astea de incurajare ma vor ajuta sa dau gainile la sacrificat.
Mi-am propus ca in toamna sa sacrificam primele gaini, acum ramane sa vad daca voi putea sa trec prin asa ceva.
Daca as fi fost nascuta si crescuta la tara nu as fi avut astfel de probleme. Viata de la oras nu mi-a folosit la mai nimic, practic la oras nu inveti sa depinzi de tine ci de altii, supermarketuri, etc. Lucruri firesti pentru un om de la tara eu a trebuit sa le invat, sa traiasca internetul!

Anul asta am reluat cititul. A fost ca mersul pe bicicleta care nu stiu daca chiar asa este sau e doar o vorba pentru ca eu n-am mai mers pe bicicleta de pe la 9 ani :))
Pana acum nu am avut carti la indemana si nu stiu de ce nu m-am gandit sa cumpar carti in format electronic in limba romana desi am e reader dar il foloseam doar pentru carti legate de sanatate in limba engleza.
Nu gasesc chiar toate cartile pe care le doresc in format electronic dar sunt bucuroasa ca am de unde sa cumpar carti, acum chef, bani si timp sa fie.
Azi noapte am terminat de citit Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini, sa vad ce carte aleg acum.

La sfarsit de saptamana o sa plantam rasadurile. Am luat o gramada de pamant, pamantul din curte e tare prost, si sper sa mearga mai bine gradina.
Vreau sa incep si o rutina clara de curatenie si organizare, de felul meu sunt iute la curatenie si imi place treaba dar problemele de sanatate imi pun piedica si nu prea exista organizare care sa ajute cand nu ai forta sa stai in picioare dar ma gandesc cum sa optimizez efortul din putinele zile in care sunt mai bine insa tot nu am gasit formula magica.


Cam atat pentru astazi.
Va pup si va doresc o primavara frumoasa, atat cat a mai ramas din ea!



27 November 2016

Jurnal 27-Noiembrie-2016

Pentru azi - 27.11.2016

Afara - se lasa intunericul. De ieri au reinceput ploile, a cazut atata apa incat curtea e plina de balti si baltoace. Ieri am fost plecata de acasa si la un moment dat masina a intrat in apa, in portiunea respectiva strada devenise efectiv un lac si nu aveam cum sa intorc pentru ca "strada" e lata doar cat pt o masina si cu santuri de ambele parti. Era tarziu, se lasase intunericul si strada nu era iluminata deci nu am avut incotro decat sa ma aventurez prin apa inainte. Eram singura in masina, in mijlocul campului, intr-o balta de apa, multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat nimic rau, L-am chemat pe Domnul in ajutor si am iesit cu bine din aceasta aventura.

Ma gandesc - ca in sfarsit am inceput sa ma acomodez aici, in sfarsit am ajuns sa ma simt acasa. Gandul reintoarcerii in Ro nu imi mai surade, nu neaparat pentru ca vreau sa raman aici ci pt ca acasa in Ro nu as gasi un loc izolat in natura ca asta in care locuiesc si dupa 3 ani de locuit in natura nu cred ca as mai putea sa locuiesc in oras, in mijlocul claxoanelor si noxelor.

Sunt recunoscatoare - ca desi o mai iau pe carari gresite, Dumnezeu nu ma lasa.

Ceea ce astept (sper) -

In curte - nu a supravietuit nimic din ce am semanat, ploaia este mult prea grea si deasa si culca la pamant tanara planta. Am semanat acum cateva saptamani spanac, salata si ceapa verde si nimic nu a supravietuit :(
Gasca gainilor s-a marit, am mai luat 10 puicute care s-au acomodat rapid cu noi.
Frida, una dintre gainile de asta primavara, cred ca a cazut closca pt ca a disparut de cateva zile de acasa. Azi cand eram in curte am vazut-o venind acasa cotcodacind nevoie mare, pe moment am crezut ca este una dintre puicute si nu intelegeam de ce este atat de vocala dar apoi mi-a dat prin gand ca poate este Frida. Pana m-am dezmeticit a si disparut, nici macar nu am apucat sa ii dau ceva graunte se manance, s-a ales doar cu un cotor de mar. Sper sa manance ceva afara si sa nu stea lipita de oua pentru ca o sa slabeasca si cine stie daca va supravietui. M-am bucurat mult sa o vad, ma gandeam ca o fi rapit-o uliul sau soimul ( nu stiu exact ce e "vecinul" nostru) care sta prin zona.

Ieri - am tras o sperietura zdravana cand am vazut ca trec orele si motanul tot lipseste de acasa. Ploua fara oprire si ma gandeam ca si-a gasit adapost pe undeva dar deja lipsea de mai mult de 8 ore si foamea ar fi trebuit sa il aduca acasa. Pana la urma mi-am luat pelerina si galosii pe mine si m-am dus sa caut motanul. Mi-a auzit chemarea si a venit dar cand m-a vazut gatita cu pelerina pe mine nu m-a recunoscut, s-a speriat si a rupt-o la fuga. L-am chemat iar si am reusit sa il iau in brate si l-am adus acasa la caldurica.

Invat - din Biblie.

Citesc - Am terminat de citit "Si muntii au ecou" de Khaled Hosseini. Daca Splendida cetate a celor o mie de sori mi-a placut la nebunie, "Si muntii au ecou" nu mi s-a parut la fel de fascinanta. Mi se pare ca a fost scrisa in graba, dezordonat. Romanul a inceput foarte bine si avea potential mare, apoi mi se pare ca s-a pierdut pur si simplu, o mare parte din viata personajelor este pierduta, le regasim dupa ani de zile in diferite locuri geografice dar parca nu mai au aceeasi esenta pe care o aveau la inceputul romanului, parca s-au metamorfozat in alte personaje. Nu mi-a implinit asteptarile romanul asta, sper ca "Vanatorii de zmeie" sa imi placa la fel de mult pe cat mi-a placut "Splendida cetate a celor o mie de sori".
Acum citesc "Leila. Maritata cu forta" povestea unei fete marocance casatorita cu forta la 20 ani.

In casa - este cald si bine. Am facut curat saptamana asta, nu am apucat sa fac tot ce mi-am propus dar am reusit sa mut patul si sa aspir si spal sub pat. Patul este de 180x200 si e tare greu de mutat, de aceea ma bucur ca am reusit sa il mut si sa curat sub el. Am intors si salteaua. De acum abia in primavara o sa il mut iar si o sa intorc iar salteaua.

Ascult - focul in soba.

Ce planuri am - sa o iau de la capat cu curatenia. Trebuie sa despicam si lemne, asta e treaba sotului. Trebuie adus un "meserias" acasa pentru o reparatie si cam atat.

Un lucru preferat - perioada aceasta a anului. Din octombrie pana in decembrie este o perioada care imi place foarte mult si deja simt tristete ca intram in Decembrie si pana ma dezmeticesc suntem deja in Ianuarie si gata, vine primavara, nu ca nu mi-ar placea si primavara dar mereu ma incearca o urma de tristete cand se termina toamna-iarna dar apoi vin bucuriile de primavara si uit de iarna.

O imagine - pozele sunt de la plimbarea de vineri.
Prin livezi inca mai sunt ciclame.











Pisica a venit si ea cu mine la plimbare. Ma urmeaza mai ceva ca un caine :))

Aici ramasese un pic in urma mea, am strigat-o si venea alergand la mine.


Cateva gaini fericite si libere :)


15 July 2016

Mogaldeata 3

Azi noapte veneam acasa si la vreo 2 km de casa pe strada principala destul de traficata am vazut un pui de pisica, era exact pe partea mea iar inaintea mea era o masina, eu deja ma panicasem ca masina din fata il va calca.
Nu stiu cum de a fost posibil, dar cel de dinaintea mea a trecut efectiv peste puiul de pisica fara sa il calce. Cred ca si puiul s-a speriat si cat a avut masina deasupra a stat paralizat de teama.
Dupa ce masina a trecut a zbughit-o sa traverseze strada dar acum venea o masina din sens opus, am zis ca fac cu inima, zic sigur il calca vreo masina si eu o sa fiu martor la o scena din asta horror, ca mi-a fost dat anul trecut in toamna sa vad o pisica lovita de masina pe strada si de atunci am ramas cu sechele.
Pe pisica aia nu am putut sa o ajut ca m-a muscat rau de tot si nu ma puteam apropia de ea ca sa o iau in prosop si s-o duc la veterinar,  m-am ales atunci cu inima zdrobita de am plecat mai departe plangand la volan si cu o infectie fff puternica unde m-a muscat pisica, plus un sindrom de stres post traumatic de toata frumusetea incat imi era teama sa conduc sa nu vad iar vreo scena din asta.

Dar ieri totul s-a terminat cu bine, cum-necum matzul a traversat cu bine strada si s-a oprit intr-o livada de maslini, eu am oprit masina si m-am dus dupa el, am strigat pisu-pisu si a venit imediat la mine.

Cred ca a fost abandonat recent din casa pt ca nu e slab, arata bine, nu are nici multi purici si cred ca de aceea era atat de debusolat pe strada.
L-am luat in brate si a stat cuminte, nu s-a opus, nu s-a zbatut, ceea ce mi-a confirmat inca o data ca nu e un pisic salbatic neobisnuit cu omul.

Acasa insa motanul cel mare nu a fost deloc incantat sa il vada.
Ne-am gandit noi ca a simtit ca matzul e si el tot motan si de aceea a facut atat de urat deoarece cand am adus-o pe Mila acasa nu a reactionat atat de urat, bine, nici pe Mila nu o place dar o tolereaza sa zicem.

Nici Mila nu l-a primit mai bine pe matz, l-a scuipat si ea si a sarit sa il bata.
Azi tot la fel, Mila il scuipa si il maraie si ii trage labute in cap.

Ala mic sta intr-un maslin, cum ma vede se tine coada dupa mine si toarce.
De jucat s-a jucat prima data cand am iesit eu afara cu batul de bambus, in rest sta ascuns.

Nu am putut sa ii fac poze mai clare pt ca e argint viu, nu a stat deloc nemiscat.
Nu se vede in poza, dar pe margine are ochii turcoaz, precum marea din Grecia :))









11 July 2016

Jurnal 11 Iulie 2016

Pentru azi - Luni 11 Iulie 2016 ora 11.42

Afara - e cald rau, stau cu AC-ul pornit.
Avem noroc ca seara se lasa racoarea si dormim bine.

In curte - in week end a ingradit sotul peticul de pamant pe care il cultivam si de acum o sa stau linistita ca nu o sa imi distruga gainile rosiile.
Peticul unde am capsunile nu merge ingradit, capsunile sunt la mila gainilor dar am remarcat ca nu prea au mai tras spre ele, acum se tot invart pe langa gradinita ingradita.
Ardeii cayenne s-au facut marisori, rosiile sunt si ele maricele aproape in fiecare cuib, a inceput si cea din Banat sa faca flori, a bolit cam mult dar si-a dat drumul.
Castravetii si dovleceii leaga rod, doar ardeii grasi se lasa asteptati.
Una dintre hortensii a inceput sa sufere din cauza caldurii, am mutat ghiveciul si sper sa isi revina.
E greu ca nu avem un loc unde sa fie mereu umbra si multe plante sufera acum din cauza caldurii si a soarelui.

Gainile - au inceput sa fie mai curajoase cand vad pisicile, la inceput se temeau de ele.
Mila incepe si ea sa isi piarda interesul pentru gaini, la inceput voia mereu sa le "vaneze" dar de acum a descoperit ca se joaca mult mai bine cu Julie, mogaldeata 1.





Ceea ce astept (sper) - abia astept saptamana viitoare sa intre sotul in concediu.

In bucatarie - mancare de pastai, nu prea merge mancarea gatita, acum ne bazam pe salate si fructe.
Nici de mic dejun nu am avut chef, am mancat doar niste seminte de dovleac si am baut eternul ceai verde.

Azi - vreau sa spal o masina de rufe si ma gandesc ce mancare sa fac, sunt in pana de idei.

Saptamana trecuta - am avut AC-ul stricat, de fapt problema nu a fost la AC ci la tubul prin care elimina apa, tubul ala era infundat si apa iesea prin AC in casa.
Pana a venit mesterul sa vada despre ce este vorba nu am putut sa folosesc AC-ul decat cand si cand si am suferit rau de caldura, asa am inteles cat de important este aerul conditionat.

Citesc - momentan nu citesc nimic, nici de bloguri nu am avut timp.

Am vazut- un documentar Al Jazeera- The Girls of the Taliban- despre scolile religioase din Afganistan.


In casa - e curat si bine si racoare!!!

Ascult - aerul conditionat si cicadele de afara :))

Ce planuri am - maine as vrea sa ajung in oras sa fac piata, vreau sa iau cativa pepeni galbeni, acum sunt foarte dulci si aromati si imi plac mult.
Cand va intra sotul in concediu vrem sa montam noua sera.
Cat va fi sotul in concediu planuim sa ne uitam la niste documentare si sa mergem la plaja, altceva oricum nu prea merge din cauza caldurii.

O imagine de azi -






O saptamana frumoasa si racoroasa sa aveti!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...